Interviu cu scriitoarea Victoria Pătrașcu:

„Spunându-ne poveștile unii altora,

ajungem să ne cunoaștem mai bine,

să ne acceptăm și să ne înțelegem.”

Victoria Pătrașcu este scriitoare de cărți și piese de teatru pentru copii și una dintre fondatoarele Asociației de Basm, organizație care susține proiecte de încurajare a lecturii și creștere a accesului copiilor din zone defavorizate la cărți și scriitori pentru copii. De-a lungul timpului, cărțile și piesele sale de teatru au fost premiate și selectate în diverse competiții internaționale, iar până în prezent a publicat 22 cărți pentru copii.

Victoria Pătrașcu semnează o parte din poveștile disponibile în aplicația YOZY. În apropierea Zilei Internaționale a Cărții pentru Copii, sărbătorită în fiecare an pe 2 Aprilie, ne-a acordat un interviu în care am explorat importanța poveștilor pentru copii, relația dintre tehnologie și poveștile pentru copii, dar și experiența sa în cadrul Târgului Internațional de Carte pentru Copii de la Bologna.

Literatura pentru copii: de la tipar la povești audio și animate

1. Când vorbim despre poveștile pentru copii, majoritatea părinților se gândesc la cărțile de povești. Însă tehnologia face accesibile poveștile în viața copiilor noștri în mai multe forme decât în trecut. Care credeți că sunt avantajele poveștilor audio sau poveștilor animate, de exemplu?

Există foarte multe feluri în care poveștile pot fi spuse și pot ajunge la copii, la oameni în general. Să ne gândim că, până la apariția tiparului, o mare parte a culturii umanității s-a transmis oral sau, dacă ne coborâm și mai mult în timp, în desene pe pereții peșterilor. Nu cred că ar trebui să antagonizăm aceste forme și ar fi sănătos să luăm ceea ce este mai bun de la fiecare în parte. Sau, de ce nu, să ne bucurăm de toate căile prin care poveștile ajung la noi. Iubesc cărțile de povești, mai ales pentru faptul că dezvoltă atenția copilului, sunt detalii din ilustrații care pot fi observate și analizate, e un mediu static care favorizează cugetarea, reflecția. În plus, citirea de către părinți sau de către bunici întărește cu siguranță legăturile afective dintre copil și membrii familiei. Dar și poveștile audio și/sau cele animate au  avantajele lor. Pot fi folosite oricând și oriunde, mai ales în momente când cărțile pe hârtie nu ne sunt la îndemână : în tren, în avion, în mașină. Pot fi folosite atunci când părintele nu este disponibil sau când nu mai are energie să citească  și, cel mai important, prin intermediul aplicațiilor precum YOZY, poveștile ajung foarte departe: în alte țări,  în medii unde cărțile pentru copii reprezintă un produs de lux și la copiii ai căror părinți nu știu sau nu pot să le citească.

2.  În aceeași ordine de idei, cum credeți că ajută aplicațiile de povești, precum YOZY, dezvoltarea copiilor?

Cred că sunt foarte utile. Dematerializarea cărții de hârtie este un fenomen care se petrece sub ochii noștri. Nu m-aș hazarda să spun că va dispărea cartea pe format de hârtie, dar cei care fac parte din ceea ce îndeobște numim „Generația Z” sunt crescuți în prezența ecranelor. Tehnologiile sunt acum omniprezente, fie că este vorba de televiziune, computer sau telefoane mobile. Cartea audio, poveștile audio animate urmează așadar această dinamică și, dacă plac noilor generații, este și pentru că mediile în care se propagă le sunt familiare. Pentru orice părinte este important să își inițieze copilul în lectură, iar poveștile audio din acest tip de aplicații fac posibil acest lucru chiar și atunci când părinții nu prea au timp. În plus, copilul percepe aplicația de povești ca pe o jucărie: imediat este introdusă în mintea lui ideea de joacă. Știm că cititul nu este o activitate ușoară. Mai ales la început, poate speria copilul. Lectura are atașată, vrem nu vrem, noțiunea de efort și de caznă pentru cei care nu au învățat plăcerea de a citi. Aplicațiile precum YOZY  însă popularizează lectura și o fac mai accesibilă. Nu trebuie uitat că sistemul de ascultare audio permite și persoanelor cu deficiențe de vedere să acceseze această activitate.

Industria internațională a cărții pentru copii: profesionalism, dezbateri de calitate și viziune pentru viitor

3. Recent, ați participat la Târgul Internațional de Carte pentru Copii de la Bologna, cel mai important eveniment internațional dedicat industriei editoriale pentru copii. Cum a fost această experiență? Care sunt tendințele actuale în piața cărții pentru copii?

Merg de peste zece ani la Târgul de carte de la Bologna. A fost și rămâne o experiență fantastică. Acolo înțelegi pe deplin că industria cărții pentru copii nu este o joacă. Pentru expozanții de la Bologna, literatura pentru copii nu reprezinta un gen facil. Toţi ştiu că aceste cărți sunt importante. De la carţile dedicate vârstei la care copilul ”vede cu degetele”, cum frumos spunea un pedagog român de acum aproape 100 de ani, până la albumele bogat ilustrate sau romanele pentru adolescenţi, toate sunt parte a unui mașinării performante menite să ghideze omul mic spre “marea literatură”. Este uluitor profesionalismul de care dau dovadă editorii și eforturile pe care le fac pentru ca aceste cărți să își atingă ținta. Planurile editoriale se fac cu mulți ani înainte, cataloagele de prezentare sunt cuprinzătoare, editorii au portofolii de ilustratori și autor, iar colecţiile sunt construite după criterii clare, au identitate estetică și  indică vârsta căreia i se adresează.

Dar dincolo de standurile editurilor din toată lumea, care par scene din basmele copilăriei, Târgul de carte de la Bologna impresionează prin calitatea dezbaterilor. Scriitori, editori, ilustratori, librari, învăţători, educatori culturali, toţi îşi împărtăşesc experienţele în dezbateri sau workshopuri. Și învață unii de la alții cum să facă lucrurile mai bine, mai cu rost.

Uneori, ca vizitator, ai senzația că ai aterizat pe o altă planetă. Și chiar așa este. E o planetă plină de povești și de oameni îndrăgostiți de ele. Dar Târgul de la Bologna ne mai spune ceva. Este o radiografie a interesului față de viitor, față de copiii de azi și față de adulții de mâine. Ce povești le spunem? Și cum facem să ajungă la ei? Acestea sunt cele două întrebări – mantră ale editorilor de pretutindeni. Răspunsul la ele dezvăluie că cititorii se cresc în echipă, că editorii știu pentru cine publică și pleacă urechea la vorbele copiilor, sunt atenți la preocupările lor și la temele care interesează noile generații, că scriitorii și ilustratorii sunt invitați constant în școli pentru a sta de vorbă cu copiii, că editurile, școlile și bibliotecile sunt de aceeași parte a baricadei și luptă împreună pentru politici care să să vină în sprijinul culturii și educației.

Cum alegem cărțile și aplicațiile de povești pentru copii. Autori de literatură pentru copii care merită descoperiți

4. Cum alegem poveștile pe care le citim copiilor? La ce detalii ar fi bine să fie atenți părinții când aleg o carte/aplicație de povești pentru copii?

Cred că ar fi înțelept să alegem cu grijă povești potrivite puterii de înțelegere a copilului. Nici să nu îl copleșim cu povești care îl depășesc, dar nici să nu îl desconsiderăm. Iar asta înseamnă că trebuie să testăm în permanență, să vedem unde a ajuns și cât poate să cuprindă cu mintea. Să fim atenți la  zonele lui de interes și să-i venim în întâmpinare cu povești care să istorisească lucruri legate de eventualele pasiuni. Dacă e îndrăgostit de fotbal, poate e o idee bună să căutăm povești în care acest sport e prezent. Dacă îi plac animalele, poate îi oferim povești cu animale. Sau despre lună și stele, dacă observăm că e pasionat de astronomie. Și ar fi tot o idee bună să îi dăm libertate, măcar din când în când, să își aleagă singur cărțile în librărie sau poveștile din aplicație.

Personal, cred că unele dintre cele mai frumoase povești sunt cele multistratificate. Sunt acele povești evergreen care, precum un ghețar, au la suprafață o poveste simplă, dar în adâncime mustesc de înțelesuri și teme de gândit și de interiorizat. Sunt poveștile la care ne întoarcem la diferite vârste și mai înțelegem un pic.

Nu m-aș teme nici de poveștile care abordează subiecte dificile. Copiii de azi nu trăiesc într-un cocon, sunt mult mai expuși decât cei din generațiile anterioare la fluxul de informații. Nu putem să îi ferim de viață (oricât ne-am dori). Este mult mai sănătos ca un copil să găsească explicații la ceea ce i se întâmplă (război, despărțirea părinților, moartea unei rude apropiate) prin intermediul unei povești decât să trăiască în necunoscut, ca într-o ceață, pentru că adulții din viața lui nu știu cum să abordeze aceste subiecte delicate.

Nu în ultimul rând, părinții ar putea să fie atenți și la forma în care li se livrează copiilor poveștile. Cărțile nu sunt doar o culegere de texte și desene. Mai ales cărțile ilustrate sunt un dialog armonios între ilustrație și text, ambele importante, ambele purtătoare de sens, ambele la fel de valoroase pentru dezvoltarea copilului. Vocea dintr-o aplicație de povești ar fi bine să fie vocea unui actor profesionist sau a unui om care știe cum să rostească și cum să povestească, iar animațiile care însoțesc povestea audio să fie realizate de către un profesionist.

5. Ce autori de literatură pentru copii (români și internaționali) mai puțin cunoscuți ați recomanda părinților?

Îmi vine foarte greu să aleg și desigur o să fiu mai mult decât subiectivă :). Dintre autorii români, nu neapărat mai puțin cunoscuți, dar mai discreți, le-aș alege pe :  Laura Pamfiloiu (Povești cu nasturi, Pălăria bunicului meu, Cine locuiește aici), Andreea Iatagan (Spiridușii luminii, Ploaia curcubeu, Miko), Ana Alfianu ( Val și cetatea sufletelor, Tue, uriașul de gheață). Dintre cei străini, le-aș pomeni pe Kitty Crowther ( Moi et Rien, Le Bonhomme et Dieu, Mere Meduse), pe Guia Risari (La coda canterina, Mamma cerca casa, Ada al contrario), Kyo Maclear (Spork, Virginia Wolf, The Wish Tree) și încă mulți alți scriitori minunați pe care abia aștept să îi văd traduși în română.

Despre poveștile personale și încurajarea imaginației copiilor

6. Părinții pot spune copiilor și alte feluri de povești, precum poveștile personale, din experiență proprie. De ce sunt acestea benefice pentru copii și cum le pot aborda părinții?

În general, este un lucru bun să comunicăm în permanență cu cei mici, cât mai autentic și cât mai sincer. Spunându-ne poveștile unii altora, ajungem să ne cunoaștem mai bine, să ne acceptăm și să ne înțelegem. Tocmai de aceea în unele comunități tradiționale, în triburi, existau ocazii și momente de conectare a membrilor comunității prin intermediul poveștilor. Copilul care ascultă poveștile părinților se așază mai ușor într-o istorie a familiei în care și tata sau mama au fost mici, și lor le-a fost uneori greu, și ei au fost la grădiniță sau la școală și, iată, au crescut și s-au făcut mari. Desigur aceste povești ar trebui alese cu grijă, astfel încât să fie potrivite vârstei și puterii de înțelegere a copilului.

7. Nu în ultimul rând, cum îi pot încuraja părinții pe copii să devină la rândul lor povestitori și să creeze/inventeze povești?

Este greu să povestești dacă nu ai citit sau nu ți s-au spus povești. Așa că un prim pas ar fi chiar acesta. Apoi, sunt nenumărate jocuri pe care le putem face cu copiii pe marginea unei povești. De la a continua povestea abia citită până la a introduce alte personaje în poveste. Labirintul poveștilor, în care folosim un loc, un anotimp și câteva personaje, este o altă modalitate prin care putem stimula copiii să spună povești. Sau jocurile special create : Story Cubes sau Story Box.

Și încă un lucru important este să avem așteptări realiste. Un copil mic nu poate povesti precum JK Rowling, iar critica permanentă nu aduce nimic bun. Poveștile se clădesc cărămidă cu cărămidă, cuvânt cu cuvânt. Fiecare mică istorioară inventată de copil, oricât de simplă sau banală ni s-ar părea, ar trebui sărbătorită. Este un pas mic în teritoriul infinit al imaginației, acolo unde, cum bine știm,…toate sunt cu putință.

Sărbătorește Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și

ascultă poveștile scrise de Victoria Pătrașcu pentru YOZY, aplicație de povești disponibilă aici.