Toleranța la frustrare.

Când cel mic renunță ușor sau nu îi place să piardă

Preșcolarii nu sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a-și controla frustrarea sau pentru răbdare, iar acest lucru este natural. Abilitățile lor de gestionare a emoțiilor și de control al comportamentelor  sunt în curs de formare și se vor dezvolta de-a lungul întregii copilării. Însă, cum poți să îl sprijini pe copil să își dezvolte toleranța la frustrare?

Cum recunoști toleranța scăzută la frustrare

• Cel mic renunță ușor la o activitate – mai ales dacă este nouă și necesită abilități pe care nu le-a exersat suficient, dacă durează mult sau necesită efort consecvent.
• Alege să facă activitățile deja cunoscute sau pe care le poate face cu ușurință – de exemplu, alege același puzzle cu 9 piese în loc de un puzzle nou, cu 16 de piese.
• Se enervează ușor când nu reușește să îndeplinească o activitate din prima încercare sau când nu își dă seama imediat care sunt următorii pași pentru a rezolva o problemă. De exemplu, dărămâ turnul construit pentru că nu reușește să mai adauge un cub în plus sau mototolește foaia de hârtie dacă nu a desenat cât de bine își dorea.
• Are nevoie de recompense sau sprijin constant atunci când încearcă o activitate nouă.

Toleranța scăzută la frustrare apare nu doar pentru că cei mici nu au suficient exercițiu în a-și gestiona emoțiile, ci și pentru că acele comportamente care pot preveni frustrarea sunt susținute de funcții executive aflate în dezvoltare:

• un nivel ridicat al controlului inhibitor ne ajută să nu ne distragem atenția de la o activitate nouă;
• flexibilitatea cognitivă ne ajută să încercăm soluții diferite pentru o problemă cu care ne confruntăm;
• memoria de lucru asigură reținerea instrucțiunilor esențiale pentru o activitate nouă.

În lipsa acestor abilități, greșelile sunt inevitabile, iar frustrarea este o consecință naturală a acestora.

Cum încurajăm toleranța la fustrare

Jocuri și activități care exersează funcțiile executive 

Jocurile care presupun sortarea sau ordonarea de obiecte, puzzle-urile antrenează concentrarea atenției și abilitatea de a inhiba impulsurile care nu au legătură cu activitatea desfășurată, dar și memoria de lucru și flexibilitatea cognitivă – mai ales dacă regulile de sortare sau ordonare se schimbă în mijlocul jocului.

Poveștile și conversațiile

Când ascultă povești, atenția, imaginația, limbajul și memoria copiilor sunt exersate și îmbunătățite. Cu cât copiii își dezvoltă limbajul mai bine, cu atât mai ușor le este să își exprime emoțiile în cuvinte și să abordeze mai calm situațiile cu potențial de a fi frustrante. Conversațiile cu adulții apropiați din viața lor îi ajută pe copii să se simtă iubiți, aceptați și în siguranță, dar le dezvoltă și imaginația și limbajul. Cu cât se simt mai în siguranță, cu atât mai ușor copiii învață și își dezvoltă abilități noi.

Dezvoltarea inteligenței emoționale

Când copiii învață să își identifice emoțiile corect, să le exprime prin cuvinte și să aleagă comportamente pozitive prin care să le gestioneze, toleranța la frustrare crește în mod vizibil. Învață-l pe copil denumirile emoțiilor, vorbiți despre cum se manifestă acestea la nivel fizic și despre feluri în care le putem gestiona în mod constructiv. De exemplu, exercițiile de respirație cu expirație mai lungă decât inspirația ne ajută să ne calmăm când suntem anxioși, mișcarea fizică viguroasă ne ajută să ne gestionăm furia și o îmbrățișare ne ajută să alinăm tristețea 😊.

Toleranța la frustrare este o abilitate utilă pe tot parcursul vieții, fiind deseori cea care face diferența dintre succes și eșec, la școală, în activitatea profesională, dar și în relațiile cu cei din jur. Deseori, când încercăm să îi sprijinim pe cei mici să își dezvolte această abilitate, propria noastră toleranță la frustrare este pusă la încercare 😊. Acest lucru este normal și este bine să îți amintești să ai răbdare și compasiune atât față de tine însuți, cât și față de cel mic.