Arta storytelling-ului
sau cum îl ajuți pe copil să spună povești
Dacă inițial copiii sunt consumatori de povești, în timp ei devin povestitori sau creatori de povești la rândul lor. Abilitatea de a spune povești sau arta storytelling-ului este esențială pentru copii din numeroase motive: îi ajută pe copii să înțeleagă mai ușor secvențele de cauzalitate esențiale în înțelegerea științei, să comunice eficient și convingător cu cei din jur și, indirect, să își formeze o perspectivă coerentă asupra vieții și asupra lumii.
Activități care dezvoltă abilitatea copiilor de a spune povești
Abilitatea de a spune povești se dezvoltă exersând comunicarea orală în conversațiile zilnice, în discuțiile despre poveștile ascultate sau citite, despre desenele animate sau filmele urmărite la televizor sau chiar în relatarea poveștilor inventate de copil.
Ascultarea poveștilor
Înainte de a învăța să spună la rândul lui povești, copilul are nevoie să asculte povești, pentru a observa și interioriza treptat abilitățile și noțiunile care fac parte din ceea ce numim storytelling. Studiile arată că preșcolarii care ascultă în mod frecvent povești:
- își formează noțiunea de poveste
- pot urmări diferite fire ale intrigii
- își dezvoltă ritmuri și tipare naturale ale limbajului oral
- folosesc metafore și alte figuri de stil
- au o capacitate ridicată de vizualizare
- pot prezice mai bine urmările unei acțiuni
- își formează noțiuni despre cum funcționează lumea.
Un povestitor cu experiență îl poate ajuta pe copil să își formeze toate aceste abilități în mod natural, prin observație și imitare.
Întrebări și conversații despre poveștile ascultate
După ce copilul ascultă o poveste, îi poți dezvolta abilitățile de storytelling rugându-l să ți-o relateze. Îl poți ajuta pe copil cu întrebări care:
- să urmeze firul logic al poveștii și care să te ajute să o înțelegi (de exemplu, „Ce s-a întâmplat mai întâi?”, „Apoi ce au făcut?”)
- încurajează expresivitatea copilului, la nivel verbal și corporal ( de exemplu, „Ce voce avea balaurul?”, „Cum a fugit spiridușul?”, „Cum s-a uitat vrăjitoarea când a auzit vestea?”, „Cât de înalt era copacul?”), în momentele cheie ale poveștii.
Încurajează umorul și joaca în relatarea poveștii și arată interes prin contact vizual și reacții vizibile la aceasta, astfel încât copilul să simtă bucuria de a crea prin cuvinte și gesturi o lume imaginară.
Ia în considerare faptul că deseori, copiii au nevoie să asculte o poveste de mai multe ori pentru a o putea reda în totalitate.
Întrebările de tipul „Dar dacă nu s-ar fi întâmplat asta…”
Abilitatea de a spune povești ajută la dezvoltarea gândirii contrafactuale, cea care ne ajută să gândim alternative la cursul real al evenimentelor. Iată câteva întrebări care îi ajută pe copii să își imagineze un curs diferit al poveștii și să îl exprime verbal:
- „Dar dacă nu s-ar fi întâmplat asta…”
- „Dacă în loc să aleagă X, personajul ar fi ales Y… ”
- „Ce s-ar fi întâmplat dacă personajul urma sfatul vrăjitoarei…” .
Poveștile personale
Una dintre cele mai simple modalități de a forma abilitățile de storytelling ale copilului este de a-l încuraja să povestească evenimente sau întâmplări prin care a trecut. Este important ca acestea să fie încărcate emoțional și să aibă un final fericit (cea mai frumoasă excursie sau plimbare în familie, cea mai reușită petrecere pentru ziua de naștere, o sperietură depășită cu bine etc.). Adresează-i întrebări care care să îl ajute:
- să aleagă un astfel de eveniment (de exemplu, „Care a fost cea mai reușită zi de naștere a ta?”),
- să ofere informații într-o formă coerentă („Ce s-a întâmplat atunci?”, „Cine a fost invitat?”, „Ce ți-a plăcut cel mai mult?” ).
Cât de bine spune un copil o poveste depinde de cât de dezvoltată este abilitatea lui de a-și imagina perspectiva altor persoane (abilitate numită teoria minții) și de abilitățile lui narative (capacitatea de a exprima verbal idei și de a descrie evenimente). Aceste abilități sunt în plină dezvoltare la vârstă preșcolară, așa că încurajându-l pe copil să povestească întâmplări diverse poți observa treptat progresul pe care îl face în această privință.
Resurse:
Relations among preschoolers’ theory of mind, narrative, and event memory skills
Storytelling and the Emergent Reader